Acasa | Controverse | Răscoala din 1907, dincolo de legendă

Răscoala din 1907, dincolo de legendă


image

Răscoala ţăranilor din 8/21 februarie a lui 1907, ne este  permanent prezentată ca fiind principala dovadă a iubirii de către romani a pământului matern şi a puterii de sacrificiu a acestora pentru neam şi ţară. Se vorbeşte şi se scrie despre excesele, uneori reale, ale armatei şi se trec în schimb sub tăcere crimele şi actele de vandalism şi barbarie ale celor răsculaţi. De asemenea se tace chitic în privinţa agitatorilor la răscoală, adesea străini, şi care nu aveau nicio legătură cu ţărănimea năpăstuită. În fine toată vina represiunii este aruncată asupra lui Ionel Brătianu, ministru de Interne în timpul represiunii, când în realitate aceasta a fost condusă direct de generalul Alexandru Averescu, ministru de război. Dar imaginea lui Averescu trebuia menajată în istoriografia românească pentru că tot el a ajuns eroul de la Mărăşeşti, în 1917, învingând trupele invadatoare germano-austro-ungare în timpul războiului pentru întregirea României.

 Un război politic

 După cum se ştie răscoala ţăranilor a izbucnit în comunele Flămânzi, Frumuşica şi Rădeni deoarece în judeţul Botoşani se aflau marile trusturi evreieşti ale arendaşilor Mochi Fischer, Berman, Henri Juster, Leon şi Costiner care deţineau sute de mii de hectare de pământ în arendă. În mod intenţionat aceştia tocmeau ţăranii sau încheiau aşa-numitele "învoieli" cât mai târziu posibil, uneori chiar după începerea campaniei agricole de primăvară pentru a-i obliga pe aceştia să consimtă cele mai dezavantajoase condiţii. Guvernul conservator, prezidat de Gh. Gr. Cantacuzino, a trimis trupe care, după un timp, au reuşit să reprime răscoala în judeţul Botoşani. Liberalii, aflaţi în opoziţie, au pornit o violentă campanie de presă împotriva conservatorilor. Guvernul Fischerilor pregăteşte măcel ... Regimentul 8 Călăraşi a plecat marţi dimineaţa la orele 8 la Fălticeni pentru a fi la dispoziţia agentului electoral Petrică Ştefănescu, trimis special de guvernul conservator să dea satisfacţie familiei Fischer. “Tot neamul acestei dinastii, împreună cu copoii şi agenţii lor se găsesc la Botoşani şi asmută pe oameni contra ţăranilor din Flămânzi", scria oficiosul P.N.L., "Voinţa Naţională". Într-un alt editorial, acelaşi jurnal scria că "uneltirile criminale ale d-lui Mochi Fischer ... uneltiri care ar duce la o baie de sânge ar fi tot ce poate fi mai fericit pentru trust căci acestea ar continua a domni zece-cincisprezece ani în Moldova de sus şi domnia străinilor s-ar putea aşeza pe temelii trainice".

Ceea ce pare curios, la prima vedere, este faptul că între izbucnirea răscoalei la Flămânzi, Frumuşica şi Rădeni şi invadarea oraşului Botoşani au trecut aproximativ două săptămâni, pe cand în următoarele zile răscoala s-a extins uluitor de repede în toate colţurile ţării. De exemplu, în timp ce la Galaţi, un detaşament din regimentul 1 Roşiori deschide focul, în ziua de 11/24 martie, la comanda sublocotenenţilor Livezeanu şi Ion Antonescu (viitor mareşal) împotriva unui grup de ţărani violenţi, hotărâţi să devasteze instituţiile publice, două zile mai târziu, adică la 13/26 martie, comandantul companiei de jandarmi din Turnu-Severin, căpitanul Hergot, raporta telegrafic Inspectoratului General al Jandarmeriei din Bucureşti următoarele: "Răzvrătirile au început în judeţ, s-au distrus astă noapte şi incendiat proprietăţi. Am plecat la faţa locului". În fine, la 11/24 martie, deci în aceeaşi zi cu evenimentele din Galaţi, menţionate mai sus, prefectul de Dolj, Constantin Geblescu telegrafia la Bucureşti următoarele: "Revoltă gravă la Valea Stanciului şi Horezu-Poenari; revolta ia întindere. Conacul d-lui Virgil Târnoveanu distrus: au fost bătuţi oamenii curţii. Nu se ştie ce s-a făcut cu dl. Târnoveanu (n.n. de fapt fusese ucis). Conacul domnului Dinu Mihail aproape distrus". Există în arhive o sumedenie de astfel de rapoarte din care rezultă că răscoala nu s-a extins prin contact de la un judeţ la altul, deci din nordul Moldovei spre sud, apoi spre vest către Muntenia şi Oltenia ci deodată, dintr-un colţ în celălalt al ţării. În consecinţă, în ţară s-au răspândit agitatori, cu scop bine stabilit, cu atât mai mult cu cât, la vremea respectivă nu exista radio iar majoritatea covârşitoare a ţăranilor era analfabetă, deci în imposibilitate de a citi ziare, care de altfel nici nu ajungeau în lumea satelor. 

Cum îşi fac ţăranii dreptate

 O altă categorie de documente atestă comportamentul ţăranilor răsculati. Grupuri de sute sau chiar mii de ţărani devastau, incendiau sau omorau tot ce le stătea în cale. "Pe zi ce trece, revoltele iau proporţii mai îngrijorătoare. Astăzi s-au răsculat şi locuitorii din Damieneşti, Dulceşti, Sofroceşti, Căciulaţi, Hociungi şi Giuleşti. Târgul Băceşti a fost din nou devastat astăzi de revoltaţi, înainte de sosirea trupelor din Iaşi şi Roman", telegrafia, la 11/24 martie, prefectul judeţului Roman. "În ziua de 11 martie a.c. pe la orele 4 p.m., un grup de 500 de ţărani din comunele Greceşti, Horezu-Poenari şi Valea Stănciului, înarmaţi cu ciomege, topoare, arme etc având în capu-le trompeţi şi steag roşu, au pătruns în comună, au forţat pe toţi locuitorii ce întâlneau spre a-i însoţi şi au năvălit asupra conacului Epitropiei Brâncoveneşti, ţinută în arendă de domnii fraţi Constantinescu, pe care l-au devastat cu desăvârşire, incendiind toate clădirile şi mai multe magazii şi patule cu producte, iar la o parte din patule, după ce le-au spart, au dat drumul la porumb jos, omorând pe domnul Ioniţă Constantinescu, al cărui cadavru l-au aruncat în mijlocul şoselei Ganciova-Măcieşu, punându-i foc şi arzând, fiind aproape carbonizat. De asemenea a fost omorât şi contabilul moşiei" – raportau la 15/28 martie, din comuna Ganciova, judeţul Dolj, primarul, şeful de post de jandarmi şi secretarul primăriei. "Mai multe posturi comunale telefonice sunt închise, secretarii comunali fugiţi, personalul de linii trimis în unele părţi, pus pe goană şi ameninţat cu moartea. Cităm întreruperile Popeşti, Urecheşti, Ciorăeşti, Obileşti, Romniceni, Bolău, Bălăceanu, Galbenu, Slobozia-Galbenu, Jirlău, Nisipurile, Niculeşti, unde revoltaţii au sustras şi arhiva; în comunele Slobozia, Mihălceni, Pardoşi şi Chiojdeni devastările continuă, manipulantul Oficiului Dimitreşti arată că sunt ameninţate cu prădarea şi incendierea atât oficiul cât şi fabrica de cherestea "Iremur", şi telegrafia, la 13/26 martie, dirigintelui Poştei din Râmnicu Sărat, Medreanu, şi directorului general al Telegrafelor şi Poştelor din Bucureşti. "Locuitorii, în număr de 300-400, din comuna Sângeru au devastat casele proprietarilor Corlăţescu şi Băbeanu, au luat ţuica din magazie şi apoi au dat drumul să curgă; în drumul lor au silit orice sătean întâlnit să se asocieze cu dânşii, au bătut rău pe ajutorul de primar şi pe secretar, au stricat telefonul şi au închis pe jandarmi în primărie", comunica prefectul de Prahova, Stanciu Stănescu, Ministrului de Interne, la 15/28 martie 1907.

Există în arhive sute de documente de asemenea natură, la care se adaugă cele referitoare la atacarea şi omorârea de către răsculaţi a unor ofiţeri şi soldaţi. Conform unei relatări din ziarul local "Ecoul Românului", la 9/22 martie, cei peste 1000 de ţărani care au pătruns în târgul Băceşti, judeţul Roman, au înconjurat compania de militari care se aflau în localitate şi au atacat-o cu arme de foc rănind, printre alţii, chiar pe comandant. În fine ziarul "Adevărul", cu data de 10 martie  îşi informa cititorii că, în comuna Blăgeşti, judeţul Bacău, 500 de ţărani, înarmaţi cu revolvere şi ciomege s-au repezit asupra militarilor prezenţi în localitate, rănind pe mai mulţi dintre aceştia, pe când maiorul Costăchescu şi ceilalţi ofiţeri prezenţi au scăpat prin fugă". Alte documente se referă la atacarea unor staţii de cale ferată sau la tăierea firelor telefonice şi telegrafice. Ţara ajunsese în flăcări iar în unele zone autoritatea statală devenise inexistentă.
În baza documentelor menţionate şi a altora, pe care spaţiul consacrat acestei relatări nu ne permite să le cităm, rezultă clar că răscoala din 1907, cu excepţia evenimentelor petrecute în judeţul Botoşani, nu a fost spontanş ci dirijată de agitatori cu sarcini clare si răspândiţi în toată ţara. Cine au fost aceştia? Greu de precizat. Oricum există indicii. Astfel Edward Grey, viitorul ministru de externe al Marii Britanii, în 1907 doar membru al Parlamentului şi corespondent de presă, aflat în momentul răscoalei la Bucureşti, a transmis la Londra o serie de informaţii, despre atmosfera "ciudată" din capitala României şi din unele părţi ale ţării.

Astfel Grey comunicase la 22 martie/4 aprilie ca "lipovenii" au fost activi angajati in recenta actiune de jaf si distrugere, un mare numar de proclamatii in limba rusa au fost in acele sate, unde revolta a avut mai degraba un caracter anarhist decat agrar. Conform aceleiasi surse, alte manifeste, tiparite de asta data in limba bulgara, ar fi fost confiscate in zonele din jurul Bucurestiului, pe cand "orasul era intesat de oameni suspecti, strazile sunt pline de straini, ale caror treburi nu pare sa le cunoasca" iar "la Buftea, un sat apropiat de Bucuresti a fost prins un grup de agitatori, format din persoane care vorbeau diverse limbi, inclusiv germana si franceza, dar a caror nationalitate nu a putut fi stabilita".

Nu se poate face abstracţie nici de activitatea agitatorică a socialiştilor de extremă stânga din ţară, grupaaţi în cercurile "România Muncitoare". Ceea ce s-a trecut sub tăcere este raportul dintre acestea şi cercurile anarhiste subterane din străinătate, inclusiv rolul bulgarului Rakovski ce activa în România (în 1917 după un puci bolşevic eşuat la Iaşi, Rakovski pleaca în Rusia făcând parte din prima garnitură de activişti ai lui Lenin, fiind ulterior împuşcat din ordinul lui Stalin în anii "marilor epurări"). În acest haos generalizat, guvernul conservator fusese înlocuit, încă la 12/25 martie cu unul liberal, prezidat de Dimitrie Sturdza, care deţinea şi portofoliul Externelor, având în componenţa sa pe Ionel Brătianu la Interne, pe Toma Stelian la Justiţie, pe Spiru Haret la Instrucţiune şi Culte iar la Ministerul de Război pe generalul Averescu. Noul guvern a luat, pe de o parte, măsuri minimale dar imediate de îmbunătăţire a situaţiei ţărănimii (la reforme mai largi nu a putut trece căci în Parlament majoritatea aparţinea conservatorilor) iar, pe de altă parte, a recurs la măsuri dure de represiune.

Astfel amintitul program minimal conţinea elaborarea unei legi împotriva trusturilor arendăşeşti, modificarea legii privind învoielile agricole, perceperea nediferenţiată a impozitului funciar, arendarea de către ţărani a proprietăţilor statului sau de mâna moartă, creşterea rolului băncilor populare pentru a veni în sprijinul ţăranilor prin acordarea de credite ş.a. În acelaşi timp, Ionel Brătianu, în calitatea sa de ministru de Interne a transmis o circulară noilor prefecţi liberali cerându-le să organizeze consfătuiri cu proprietarii de moşii şi cu arendaşii, cu scopul impunerii unor noi învoieli agricole care să fie mai favorabile ţăranilor, "îndreptăţiţi să le ceară". Conform rapoartelor sosite la Ministerul de Interne, în unele judeţe încercările de mediere ale prefecţilor au reuşit, într-altele au dat greş datorită opoziţiei proprietarilor şi arendaşilor. Cel mai mare succes l-a avut Constantin Stere, prefect de Iaşi, care a reuşit să convingă pe arendaşi şi proprietari să reducă la jumătate preţul de arendare a pământului către ţărani la 35-40 lei pentru un hectar de teren.

 

Cum îşi face armata dreptate

În paralel s-a trecut la reprimarea extrem de dură şi metodică a răzvrătiţilor, întreaga răspundere revenind generalului Alexandru Averescu. Din ordinul acestuia din urmă, sarcina restabilirii ordinii în teritoriu a fost încredinţată celor opt comandanţi de divizii: Lambrino (Turnu Severin), Gigurtu (Craiova), Cica (Târgovişte), Crăiniceanu (Bucureşti), Iarca (Buzău), Zossima (Focşani), Beller (Roman) şi Tell (Botoşani). Ordinele lui Averescu, din 13/26 martie, au fost foarte precise: "Îndată ce se semnalează o adunare de ţărani, comandantul (subunităţii: n.n.) va merge cu o parte sau chiar cu toată trupa şi somează pe locuitori să se împrăştie, când este cu trupa un agent administrativ sau judiciar acesta va face somaţiile, în caz contrar le va face comandantul trupei .... După a treia somaţie se va comanda: "la ochi şi foc" .... Oamenii vor ochi la picioare pentru a evita ca gloanţele, trecând peste capul răsculaţilor, să lovească în nevinovaţi". În acelaşi timp, guvernul a  urmărit ca totul să se petreacă în limitele legalităţii. Astfel, la 13/26 martie, Toma Stelian, ministrul Justiţiei a transmis următoarea circulară procurorilor din judeţe: "Vă rog şi invit ca, în înţelegere cu prefecţii şi comandanţii de trupe, să luaţi de urgenţă şi să faceţi să se execute de toate autorităţile măsurile energice necesitate de gravitatea situaţiei. Să căutaţi a linişti pe cei de bună credinţă şi să procedaţi cu toată rigoarea în contra instigatorilor şi devastatorilor. Îngrijiţi ca procurorii şi judecătorii de instrucţiune să-şi facă întreaga datorie, fără preget". La rândul său, Ionel Brătianu, ministru de Interne, într-o serie de ordine transmise prefecţilor, a cerut subalternilor săi măsuri energice dar, în acelaşi timp combaterea şi împiedicarea actelor abuzive de care luase cunoştinţă. "Vă atrag atenţia în modul cel mai serios că arestarea instigatorilor trebuie făcută numai de autorităţile judecătoreşti. Mi s-a adus la cunoştinţă că în unele localităţi, sub conducerea proprietarilor şi arendaşilor, jandarmii arbitrar se dedau la acte de asemenea natură. Vă rog a veghea ca acest procedeu să dispară". Tot Brătianu a transmis prefectului de Mehedinţi următoarea telegramă urgentă, în ziua de 20 martie .: "Numărul morţilor şi bombardărilor mă îngrijorează. Luaţi grabnic dispoziţiuni ca represiunile să nu degenereze în represalii".

Într-adevăr reprimarea răscoalei, dirijată de generalul Averescu a fost ieşită din comun de dură şi, evident, au avut loc şi abuzuri. Conform unei relatări din ziarul "Dimineaţa" s-au folosit câteva salve de tun în localităţile Vieru, Odivoaia şi Stăneşti din judeţul Vlasca, după ce în ultima localitate fusese ucis de răsculaţi locotenentul Niţulescu şi rănit căpitanul Mareş. Asemenea procedee extreme au fost folosite şi la Băileşti şi Galicea Mare în judeţul Dolj şi în alte câteva localităţi din judeţele Teleorman, Olt şi Mehedinţi. Toate acestea constituie un adevăr care nu poate fi ocultat. Există însă şi documente care dovedesc motivul foarte serios care a determinat guvernul să recurgă la o represiune atât de dură încât în mai puţin de două săptămâni a fost restabilită "liniştea" şi ordinea în ţară despre care istoricii ceauşişti de ieri şi care apar pe sticla televizoarelor de azi tac, deşi le cunosc iar "urechiştii" de pe la unele posturi de televiziune sau din unele ziare tac de asemenea fiindcă nu au auzit despre ele.

În momentul de vârf al răscoalei, Alexandru Em. Lahovary, ministrul plenipotenţiar al României la Viena fusese convocat de baronul Alois von Aehrenthal, ministrul de externe al Monarhiei Habsburgice, care i-a cerut să comunice la Bucureşti că, în cazul în care răscoala ţăranilor nu va fi imediat reprimată, trupele austro-ungare din Transilvania vor invada România pentru a face "ordine" căci guvernanţii de la Viena şi Budapesta nu pot tolera o eventuală extindere a revoltei în Transilvania.

 Aehrenthal avea dreptate să fie îngrijorat căci o eventuală extindere a răscoalei în Transilvania ar fi avut grave conotaţii politice odată ce marii latifundiari erau unguri iar majoritatea covârşitoare a ţăranilor era alcătuită din români. La 14/26 martie tot Lahovary a transmis premierului Dimitrie Sturdza următoarea depeşă: "Ataşatul nostru militar a aflat indirect că pentru precauţiune Corpul 12 de armată din Sibiu a primit ordin de a fi gata". O avertizare asemănătoare cu cea a baronului Aehrenthal la Viena a făcut-o şi contele Schönburg, ministrul plenipotenţiar al Austro-Ungariei la Bucureşti. Ca atare regele Carol I şi premierul Dimitrie Sturdza aveau de ales între a recurge la o represiune dură şi rapidă, acolo unde se impunea, de către armata română, sau de a se trezi cu trupe austro-ungare în ţară care să facă "ordine", ceea ce înseamna o încălcare a independenţei şi suveranităţii statului român. Take Ionescu şi P.P.Carp nu au privit cu ochi răi o intervenţie armată austro-ungară în România pentru a pune capăt acţiunilor violente ale ţăranilor, mai ales în Muntenia şi Oltenia. Regele şi guvernul liberal au respins această variantă si au recurs la represiunea dură menţionată mai sus cu efecte rapide.

Care a fost bilanţul? Potrivit unui raport al Ministrului de Interne, 7807 participanţi la rascoală au fost trimişi în judecată pentru devastări şi 164 pentru omoruri. Din prima categorie cei mai mulţi au fost eliberaţi. În ceea ce priveşte numărul morţilor acesta continuă să fie controversat. Cifra avansată iniţial de autorităţi a fost de 419. Aceasta a fost contestată de la bun început atât în presa vremii cât şi de observatorii străini. Ziarul "Adevărul" a lansat, în schimb cifra fantezistă de 11.000 morţi, cifră preluată cu entuziasm mai întâi de socialiştii din epocă şi ulterior de comuniştii lui Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu. Cu cinism au fost adunaţi în zilele de 27-30 aprilie 1962, exact 11.000 ţărani în marele pavilion de la actualul "Romexpo" pentru a sărbători, alături de membrii Marii Adunări Naţionale, încheierea procesului de colectivizare a agriculturii, cu alte cuvinte deposedarea ţărănimii, prin forţă, procese politice şi omoruri, de pământul cu care fuseseră împroprietăriţi moşii lor tot din iniţiativa liberalilor după primul război mondial. În 1907, după reprimarea dură şi rapidă a răscoalei contele Schönburg, ministrul plenipotenţiar al Austro-Ungariei la Bucureşti dar şi generalul Averescu au apreciat numărul morţilor între 1000 şi 2000.

Indiferent de numărul morţilor, de o parte şi de alta a celor care s-au confruntat, indiferent de actele de vandalism şi crimele săvârşite de unii ţărani răsculaţi, dar care la rândul lor aveau dreptatea lor, evenimentele din primăvara anului 1907 au constituit o veritabilă tragedie.

 



Voteaza articol
0

Aboneaza-te la feed-ul de comentarii Comentarii (0 postat):

Adauga comentariul tau comment
Va rugam introduceti codul din imagine:
  • email Trimite unui prieten
  • print Versiune pentru printat