Acasa | Controverse | Avram Iancu - crăişor sau mercenar ?

Avram Iancu - crăişor sau mercenar ?


image Ultima fotografie cu Avram Iancu

Revoluţia este o schimbare radicală a sistemului de guvernare printr-o mişcare populară, adesea prin forţă. O astfel de revoluţie au făcut ungurii în 1848-1849 când au schimbat regimul de guvernare austriac absolutist cu unul  local, democratic şi liberal! În martie 1848 izbucnise revoluția europeană care a pătruns în Ungaria, unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună un stat național, care să aibă în componenţă şi Transilvania, independent de Austria. Armata închegată în acest scop, extrem de eterogenă, era condusă de 13 generali maghiari, de diverse etnii. Un sârb, doi armeni, germani, maghiari şi chiar un austriac ! Bineînţeles că Austria dorea o alianţă cu oricine era posibil pentru a reprima această mişcare. Alianţa mult dorită cu Rusia într-un final reuşise, dar pe lângă aceasta se discuta paralel şi cu un tânăr avocat român, Avram Iancu, despre organizarea unei miliţii populare care, sub pretextul acordării de drepturi pentru românii din Ardeal, să destabilizeze mişcarea revoluţionarilor maghiari!

 Avram Iancu era fiul unui jude domenial, adică administrator fiscal, o funcţie importantă pe plan local la vremea aceea. Situaţia materială mult superioară majorităţii românilor i-a permis să urmeze şcoli la Abrud şi Cluj. După ce a urmat dreptul la Cluj, a fost cancelist, adică funcţionar subordonat protonotarului, la Tabla regească din Târgu Mureş, o instanţă superioară de judecată din Transilvania. Cancelistul urma de fapt o perioadă de practică în sistemul judecătoresc necesară pentru pregătirea examenului de avocat. La 24 de ani, în primăvara anului 1848, a luat deja examenul de avocat.

 Declanşarea revoluţiei maghiare, în 15 martie, l-a prins încă la Târgu Mureş, probabil chiar în perioada examenului de avocat. La Tabla regească erau mai mulţi cancelişti români, care au făcut declaraţii revoluţionare la fel ca şi colegii lor maghiari, secui şi saşi. Avram Iancu s-a remarcat cu ocazia organizării primei adunări a românilor la Blaj, în 30 aprilie 1848. Discursul său a fost moderat, îndemnându-i pe români să îşi îndeplinească sarcinile iobăgeşti cu punctualitate până când Dieta Transilvaniei (for legislativ echivalent parlamentului modern) urma să decidă ameliorarea situaţiei ţăranilor. Dacă în privinţa transformărilor sociale promovate de revoluţie a fost mai rezervat, Iancu a avut o atitudine fermă faţă de drepturile politice ale românilor.

 În vara anului 1848, în contextul în care cererile românilor formulate cu ocazia adunării naţionale de la Blaj nu au fost acceptate de Dieta Transilvaniei, poziţia românilor s-a radicalizat. În cele două centre militare româneşti de la Orlat şi Năsăud trupele au refuzat subordonarea faţă de administraţia maghiară.

  Măcel în schimbul drepturilor

 Constrâns de conjuctura politică şi militară din Europa, împăratul Franz Iosef a acceptat unirea Transilvaniei cu Ungaria şi a subordonat toată armata din Transilvania, inclusiv regimentele româneşti, noilor autorităţi. În Munţii Apuseni, moţii s-au organizat militar sub conducerea lui Avram Iancu, devenind astfel al treilea centru de putere românească în Transilvania, alături de regimentele grănicereşti. Diferenţa este că în cazul regimentelor erau militari instruiţi, pe când în Apuseni era o miliţie populară. Între 15‑28 septembrie 1848 s-a desfăşurat la Blaj a treia adunare naţională a românilor din Transilvania. A fost momentul în care românii au decis să se alieze cu Austria şi să lupte împotriva ungurilor pentru restabilirea autorităţii habsburgice. Cauza alianţei cu Austria împotriva ungurilor este clar explicată de liderii români, chiar de Avram Iancu: ungurii au refuzat drepturile politice pentru români, în timp ce Casa Imperială austriacă i-a recunoscut pe români ca naţiune politică. Avram Iancu a venit la Blaj cu circa 6.000 de moţi înarmaţi. Aici a fost stabilită organizaţia militară a românilor. La 2 octombrie generalul austriac Puchner a recunoscut Comitetul Naţional Român drept unicul reprezentant legal al românilor şi a încheiat alianţă cu comitetul. Maghiarii s-au înarmat dintr-o pornire de autoapărare. Atunci austriecii au dispus dezarmarea trupelor de voluntari maghiari, executarea acesteia fiind încredinţată armatei regulare şi forţelor armate ale comitetului român. Din acest moment n-a mai rămas armată ungurească în Ardeal şi răsculaţii români s-au năpustit asupra populaţiei maghiare: 

 -în Zlatna au ars casa parohială şi gimnaziul şi au ucis mulţi unguri, pe alţii i-au jefuit. Din 1.170 de unguri au mai rămas doar 500!

-în Abrud au devastat casa parohială şi şcoala, iar pe preot l-au ucis.

-în Vinţu de Sus nu a rămas piatră pe piatră, chiar şi pomii fructiferi din grădina parohială au fost tăiaţi şi arşi.

-în Aiud românii au incendiat biserica şi mănăstirea franciscană, au profanat altarul şi l-au rănit grav pe abate. După atac au fost numărate 800 de cadavre de unguri ucişi. Au fost distruse deasemenea arhiva, biblioteca şi colecţiile episcopiei reformate.

-în Baia de Criş a fost distrusă mănăstirea franciscană, în Glodeni şi Apalina preoţii unguri au fost ucişi.

-la Sângătin au fost omorâţi 130 de maghiari de mulţimea de zece mii de oameni, strânşi şi aţâţaţi de Comitetul Naţional Român.

-la Ighiu au fost masacrate 176 de familii ungureşti, iar în zona Blajului 400 de oameni.

-Vinţul de Jos a fost încercuit de răsculaţi, care i-au somat pe localnici să se predea. Aici însă cele două comunităţi au încheiat o inţelegere de pace, în încheierea căreia au jucat un rol însemnat preotii români din localitate, Muntean şi Cornea. Prin faptul că au asigurat prezenţa unei formaţii militare în cetate, au împiedicat intrarea în localitate a grupurilor de răsculaţi.

 Cele mai sângeroase evenimente au avut loc într-o zonă cuprinsă de localităţile Turda – Mediaş – Sibiu – Deva, care după plecarea armatei imperiale a încăput pe mâna răsculaţilor, conduşi de prefecţi români. 

În împrejurimile comunei Şard românii lui Avram Iancu au omorât 3.000 de unguri - bărbaţi, femei, copii.

Un cronicar maghiar descrie care au fost comunele în care au avut loc devastări, s-a dat foc caselor şi s-au comis crime. Cităm doar câteva exemple pentru a vedea ce atrocităţi s-au produs:
-“La Alba Iulia un meşter ceasornicar pe numele Megai a fost fript de viu, moşierului de la Dâmbu i-au fost tăiate mâinile şi picioarele cu fierăstrăul şi băgat în pământ până la mijloc.

-La Năsăud ungurii au fost legaţi de pari şi omorâţi prin torturile cele mai felurite.

-La Bărăbanţ, lui Baranyai Károly i s-a tăiat cu fierăstrăul, sub ochii soţiei şi a fetei sale, braţul şi capul, soţia fiind silită să poarte capul soţului înfipt pe un par la Blaj, însoţită de întreaga hoardă dezlanţuită”.

 Să mai amintim şi momentul tratativelor de pace din primăvara anului 1849 dintre Avram Iancu şi reprezentantul guvernului maghiar, Ioan Dragoş, deputat român în parlamentul de la Pesta, tratative care au avut loc la Abrud. Înţelegerea a fost împiedicată prin acţiunea unui tânăr comandant militar diletant, Hatvani Imre, care a atacat Abrudul fără aprobarea superiorilor săi. Armata lui de circa o mie de oameni a fost nimicită de români, iar Dragoş omorât ca trădător, după care au mai fost ucişi la Roşia Montana şi numeroşi civili unguri, iar aşezările lor au fost incendiate.

 Soarta luptei pentru eliberare a maghiarilor a fost decisă de trupele ruseşti chemate în ţară. Prin depunerea armelor la Şiria ( Wilagosch), revoluţia a luat sfârşit la 13 august 1849.

 După ce revoluţia maghiară fost înfrântă, trupele româneşti din Apuseni au fost dezarmate. Iancu a stat mai multe luni la Viena în 1849. Aşteptările sale faţă de răsplata împăratului pentru ajutorul dat de românii ardeleni armatei austriece împotriva ungurilor au fost mult mai mari decât putea să ofere Casa imperială. Raţiunile politice imperiale nu concordau cu planurile lui Iancu şi ale românilor săi. În 1852, împăratul Franz Josef a efectuat o vizită în Transilvania. Avram Iancu nu a respectat protocolul şi s-a prezentat în audienţă la Câmpeni seara târziu, după ce împăratul s-a culcat. A încercat să îl determine pe şeful de cabinet să îl trezească pe împărat, dar în cele din urmă a fost nevoie de intervenţia gărzii pentru a-l alunga pe Iancu, care devenise prea insistent şi gălăgios. Cu altă ocazie, împăratul a vrut să îl decoreze pentru meritele din timpul războiului cu revoluţionarii maghiari dar Avram Iancu a refuzat să primească decoraţia.

 Dezamăgit de nerespectarea promisiunilor făcute de austrieci în timpul contrarevoluţiei, Iancu nu s-a implicat în viaţa politică, deşi anumite oportunităţi au apărut pentru români după 1851.După încheierea agitaţiilor postrevoluţionare a profesat o vreme ca avocat. Sfârşitul vieţii sale este obscur. Se spune despre el că în ultimii ani de viaţă perinda prin cârciumi într-o fază dificilă de alienare mintală. A mai  apucat să vadă că ungurii şi-au atins ţelul în 1867, când Casa de Habsburg a acceptat reorganizarea imperiului prin crearea regatului Ungariei cu autonomie extinsă şi unirea Transilvaniei cu Ungaria. Ce nu au reuşit cu armele în 1848-1849, ungurii au reuşit cu diplomaţia în 1867.

 



Voteaza articol
3.70

Aboneaza-te la feed-ul de comentarii Comentarii (3 postat):

joey on 23/09/2013 21:20:55
avatar
Ai uitat sau nu ai vrut sa scrii de crimele maghiarilor impotriva romanilor de la 1848 - 40000 de romani au murit omorati de unguri, de fapt ei asta sarbatoresc la cand se gandesc la 1848. Au si o sarbatoare, in martie cred, care comemoreaza aceste fapte. Crimele romanilor pe care le ai scris mai sus palesc exagerat descrise de tine, ca si toate articolele tale...palesc in fata cruzimii altor popoare, carora ar trebui sa le fie rusine de trecutul lor. NOUA NU NE E RUSINE DE TRECUTUL NOSTRU. Noi suntem singurul popor care suntem aici de la inceputuri cand actualele popoare de pe harta europei erau undeva prin asia si care nu am atacat pe nimeni in scop de cucerire sau cotropire.
Thumbs Up Thumbs Down
0
Dan on 21/02/2016 10:50:10
avatar
Joey... Din nou argumentatia penibila cu primul sosit... In ce priveste crimele abominabile descrise mai sus, nu neaga sub nici un fel masacrele la care au fost supusi romanii. In schimb este una dintre rarele evocari ale barbarie romane, de care ne este atat de rusinica. Ar trebui negresit ca orice om din tara asta sa regrete aceste crime si nu sa incerece in mode jenant/retard sa le justifice punand in contrabalanta actiunile celuilalt. Eu sunt inainte de toate om si mai apoi ardelean ca sa stiu foarte bine cat de frumos este Ardealul prin multiculturalitatea lui. Sa ai o viata frumoasa si somn usor "joey" cel roman.
Thumbs Up Thumbs Down
0
Gabos csilla on 10/01/2017 09:58:50
avatar
Joey!!!Care 40000?...Tu de unde scoti cifrele astea?Ai auzit la pescuit?
Sa le fie rusine la toti care nu accepta realitatea indiferent care este si despre care popor e vb.
Thumbs Up Thumbs Down
0
Adauga comentariul tau comment
Va rugam introduceti codul din imagine:
  • email Trimite unui prieten
  • print Versiune pentru printat