Acasa | Controverse | O femeie de moravuri uşoare pe tronul României: regina Maria

O femeie de moravuri uşoare pe tronul României: regina Maria


image

Nimeni nu poate contesta meritele reginei Maria în obţinerea unirii din 1918. Pe când “ marele” om politic I.I.C. Brătianu stătea ca un câine pe holurile palatului de la Versailles fără ca nimeni să se sinchisească de prezenţa lui, Maria s-a implicat eficient în reuşita demersului românilor. Dar activitatea sa politică a fost permanent umbrită de o viaţă  amoroasă care a creat rumori în rândul tradiţionalistei societăţi româneşti.

Pe 29 octombrie 1875 se năştea în Kent, Anglia, Marie Alexandra Victoria, prinţesă de Edinburgh şi mai târziu prinţesă de Saxa-Coburg şi Gotha. Copila nu avea doar descendenţă nobilă ci se trăgea direct din cele mai bogate şi influente familii regale ale lumii. Bunica paternă era nimeni alta decât regina Victoria, aflată la apogeul domniei sale de 64 de ani iar mama sa era marea ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, fiica ţarului Alexandru al II-lea.

Există o mulţime de amănunte legate de viaţa reginei Maria pe care marele public nu le ştie, dar care sunt reflectate în memoriile contemporanilor care au cunoscut-o suficient de bine pentru a-şi creea o impresie despre ea. Portretul creionat de I. G. Duca sau Argetoianu, ambii prim-miniştri ai României în perioada interbelică, este destul de departe de cel idilic, rămas în conştiinţa noastră. În ceea ce priveşte fizicul, regina se numără ea printre frumuseţile Europei, dar o analiză atentă, evidenţia trăsături neregulate, ochi mici, gură mare, bust lung, picioare scurte şi umflate, braţe groase, glezne şi încheieturi mari, dintr-o bucată.

În mai 1892 are loc logodna cu Ferdinand, însă nunta se va tine abia in decembrie, pentru ca tânăra să împlinească 17 ani. Din ianuarie 1893 viitoarea regină ajunge în România. În primii 10 ani de căsătorie se nasc, rând pe rând, întâi Carol – viitorul moştenitor al tronului, apoi Elisabeta – viitoarea regină a Greciei, Maria (alintată Mignion) – viitoarea regină a Iugoslaviei şi Nicolae. Mai târziu, s-a mai născut o fată, Ileana – viitoare arhiducesă a Austriei, şi cu puţin timp înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, în cel de-al 20-lea an de căsnicie al cuplului, se naşte Mircea.

Aventuroasa Maria va avea cu Ferdinand, mai mult un mariaj de convenienţă, I.G. Duca fiind de părere că regina nu-l iubise pe Ferdinand niciodată datorită lipsei de iniţiativă şi voinţă de care acesta dădea dovadă.

O iubăreaţă precoce

La 11 ani principesa ajunge cu familia în Malta. Acolo trăieşte prima poveste de iubire cu vărul ei, George. Va trece, dezamăgită, pe lângă o căsătorie din dragoste, rară la vremea aceea, şi pe lângă palatul Buckingham, ca reşedinţă permanentă. Pentru că George va ajunge pe tronul Marii Britanii mai curând decât se aştepta familia fetei.

În 1893, Maria va ajunge în România ca mireasă a unui bărbat cu 10 ani mai mare, ce suferea din dragostea pentru o altă femeie, poeta Elena Văcărescu. Inima lui Ferdinand va rămâne dăruită femeii exilate la Paris, pe care, se pare că o va iubi până la moarte. Ajunsă în România, Maria întâlneşte o ţară şi o curte regală care nu semănau cu nimic din ce văzuse până atunci şi unde temperamentul ei vulcanic, independenţa şi nonconformismul intrigă şi deranjează.

S-a şuşotit şi s-a scris mult despre idilele sau aventurile galante ale reginei. Castelele Pelişor şi Bran, sau minunata reşedinţă de vară de la Balcic, au fost locuri unde Maria îşi dezbrăca hainele regale pentru a rămâne în neglijeul parfumatului adulter. Aproape toate legăturile sentimentale ale reginei au fost de scurtă durată, rezumându-se la partea sexuală.

Luna de miere petrecută alături de Ferdinand în castelul de vânătoare de la Krauchenwies, aflat într-o pădure din apropiere de Sigmaringen, a fost un eşec. Maria a părăsit patul decepţionată, însingurată, cu dorinţa de a citi un roman de dragoste. Tânăra soţie a oferit o explicaţie delicată acestei situaţii, anume că soţul ei „era teribil, aproape crud de îndrăgostit. În felul meu imatur, am încercat să răspund pasiunii sale, dar eram avidă şi însetată de ceva mai mult…Totul îmi lăsase un sentiment de neîmplinire, parcă mai aşteptam ceva ce nu s-a întâmplat”.

La începutul lui 1897 îi apare în preajmă un tânăr ofiţer din regimentul ei de roşiori, “nu prea înalt, subţire, brunet, amuzant şi elegant”, în vârstă de 27 de ani, pe numele său Gheorghe (Zizi) Cantacuzino. În scurt timp se înfiripă o poveste de iubire care va înceta timp de două luni, când Maria îl însoţeşte pe Ferdinand la Nisa în iarna lui 1897-1898, dar se reia în primăvară, Zizi Cantacuzino fiind adus la Cotroceni ca profesor de gimnastică pentru micuţul Carol. Aventura  continuă ulterior în Germania, unde Maria pleacă la tratament, apoi la Constanţa, la bordul unui vas ancorat în larg.

În 1902, Ferdinand şi Maria s-au deplasat la Londra pentru a reprezenta familia regală română la încoronarea lui Edward al VII-lea. Aici, Maria l-a cunoscut pe principele Waldorf Astor, care avea puţin peste 20 de ani, de care s-a îndrăgostit instantaneu şi cu care „a avut o idilă pătimaşă”. O iubire pasageră, dar trăită cu pasiune, alături de englezul înalt, neobişnuit de chipeş, care tocmai absolvise studiile la Oxford şi pe care l-a întâlnit la castelul Cliveden, alături de sora sa Pauline. O iubire întreţinută mai mult prin scrisori, care încetează şi ele după ce tânărul englez se căsătoreşte cu Nancy Shaw, în 1906. “Îl iubeam sincer şi natural, cu tot ce firea mea avea mai bun de dăruit…”, îi scria principesa Paulinei. “El era suflarea, aerul şi spiritul vieţii mele şi el o ştia. Şi totuşi, în momentul în care s-a căsătorit, a renunţat total la mine, de fapt fără milă… Şi el ştia ce înseamnă să trăiesc dintr-o dată fără el”.  

În tulburele an 1907, principesa Maria îl cunoaşte pe Barbu Ştirbei, nepotul domnitorului Barbu Ştirbei, un prinţ elegant, cu o foarte plăcută infăţişare şi cu o minte ascuţită. Prin Barbu Ştirbei, cumnatul lui I.I.C. Bratianu, descoperă gustul puterii.. Maria vizita des Buftea, unde locuia Ştirbei. Petreceau acolo mult timp împreuna, călărind prin împrejurimi. Când erau departe unul de altul, işi scriau scrisori pasionale. Ileana, al cincilea copil al viitoare regine Maria, semăna leit cu una dintre surorile prinţului !

Relaţia lor a ajuns rapid în gura târgului. Cu toate acestea, ca o ironie a sorţii, la moartea lui I. Kalinderu, în 1913, regele Carol I îl aduce ca administrator al Domeniilor Coroanei chiar pe Barbu Ştirbei ! Pe măsură ce Carol I îmbătrânea, Maria se interesa din ce în ce mai mult de politică, întreţinându-se tot mai frecvent cu Barbu Ştirbei şi Ion I.C. Brătianu, principesa simţindu-se atrasă de jocul de culise practicat de cei doi.

În timp ce Barbu Ştirbei o admira şi iubea sincer, Maria era mereu în căutare de cuceriri. În 1918 îl întâlneşte pe colonelul canadian Joe Boyle.. „Cioplit în atlet, arătos şi simpatic, cu un cap de consul roman, cu faţa rasă şi pârlită de soare, cu nişte ochi negri fulgerători, Boyle se înfăţişa ca un mascul… căruia puţine erau în stare să-i reziste”, menţionează Argetoianu în memoriile sale. Regina l-a luat cu ea la conacul din satul Coţofăneşti pentru a trăi o adevărată, intensă şi fericită relaţie adulterină. Constantin Argetoianu, ministru de interne în epocă, i-a prins pe cei doi îndrăgostiţi într-o scenă antologică. „Am intrat în salonaşul cel mic al reginei… Cu părul despletit, cu faţa îmbujorată în călduri, abia acoperită cu un «thee gown» de mătase gălbuie, frumoasă ca în poveşti, regina se rupsese vădit din braţele amorului şi… îmbătată de fericire, a înaintat spre mine „toute balentante” pe când pe uşa din fund se retrăgea silueta canadianului. Biata femeie! Ce frumoasă şi încordată era! Pe măsură ce vorbea, se liniştea şi văpaia de pe faţa ei se stingea: încetul cu încetul, femeia îşi revenea în fire. Şi-a strâns halatul pe piept să-şi ascundă sânii”.

Părăsită şi abandonată de marea ei iubire canadiană, regina se întoarce la Barbu Ştirbei. Acesta  i-a fost alături ori de câte ori s-a simţit singură şi copleşită. A continuat să-i fie sprijin chiar şi în anii plini de zbucium, umilinţe şi durere care au urmat morţii lui Ferdinand. Dorinţa de răzbunare a lui Carol al II lea a interupt însă această  frumoasă poveste de iubire. trei dintre membrii familiei regale şi prinţul Barbu Ştirbei fiind izgoniţi din ţară. 

 



Voteaza articol
4.33

Aboneaza-te la feed-ul de comentarii Comentarii (3 postat):

Nicolai on 08/03/2014 12:14:33
avatar
Sunt convins că toţi băcăoanii şi în special locuitorii Coţofăneşti se pot mândri că M.S.Regina Maria a spus că pe 20 aprilie 1920 a fost cea mai fericită zi din viaţă. Propaganda bolşevică nu mai impresionează pe nimeni.
Thumbs Up Thumbs Down
0
Nicolai on 08/03/2014 12:36:42
avatar
In triunghiul morţii,(Mlodova 1917) românii au cunoscut două femei, olteanca-Ecaterina Teodoroiu şi englezoaica-M.S.Regina Maria, care nu s-au ferit de gloanţe şi nici de holeră pentru pământul nostru de azi.
Thumbs Up Thumbs Down
0
Pisoi Elena on 12/09/2014 10:23:01
avatar
Propaganda PSD-isto-bolsevica nu ne surprinde,aceasta exista si in media acelor ani,trebuie decat sa cunoastem istorie.RUSINE scursurilor care mediatizeaza asa ceva si a celor care ingadiue asta.
Thumbs Up Thumbs Down
0
Adauga comentariul tau comment
Va rugam introduceti codul din imagine:
  • email Trimite unui prieten
  • print Versiune pentru printat